Editoriale Profesori Bologna

Implementarea procesului Bologna în educația, de nivel academic, românească, dar, mai ales, a Învățământului Centrat pe Student (ICS) reclamă cadre didactice cu o nouă viziune. Este esențial ca profesorilor Bologna să li se poată atribui, ca un titlu meritoriu, calificativul de dascăl. A fi dascăl, așa după cum istoria a demonstrat-o, este, însă, o vocație.

Fără o chemare, fără un foc interior, o astfel de meserie, ca, de altfel, multe altele ce implică o plămădire, o modelare a ființei umane, nu se poate practica. Un dascăl trebuie să fie un amestec dinamic de inteligență rațională și inteligență emoțională, un amestec care să se afle în continuă transformare dar care să rămâna o îmbinare armonioasă, într-un echilibru continuu. Aceste calități pot fi native dar, multe dintre cele necesare unui bun dascăl, pot fi și câștigate printr-o pregătire adecvată.

 

            Implementarea unui învățământ pro-activ, a unui Învățământ Centrat pe Student, reclamă din partea dascălilor moderni - chiar și a celor ce au certe calități pentru această profesie – un proces de pregătire continuă, o rafinare continuă a acțiunilor întreprinse.

 

            Dezvoltarea profesională a dascălilor solicită o schimbare de paradigmă: este necesară trecerea de la modelul „profesorul ca deținător al cunoașterii„ la modelul „profesorul ca deschizător spre cunoaștere„.

 

            O astfel de schimbare de model este dificilă deoarece trebuie urmărite, simultan, două căi:

 

- o cale a schimbării în mic, la nivelul fiecărui individ implicat în procesul educațional;

- o cale a schimbării în mare, la nivelul întregului sistem educațional și, chiar, al întregii societăți.

 

            Dificultatea vine tocmai din faptul că aceste schimbări ar trebui să se petreacă simultan, lucru, practic, imposibil datorită unei „culturi„ macrosociale existente, la ora actuală.

 

            Conform acestui scenariu, schimbarea de paradigmă ar trebui să fie asemănătoare procesului de „iluminare„ pomenit de marii creatori din istoria recentă a omenirii.

 

            O abordare practică a dezvoltării profesionale a personalului academic va trebui să plece de la realizarea acestui proces în etape, distincte în timp și, totodată, extinse pe un anumit orizont temporal.

 

            Procesul va trebui să abordeze, în primul rând, pregătirea viitoarelor cadre didactice, a viitorilor dascăli. Învățământul pro-activ, cu valențe creatoare, trebuie abordat, încă, de la intrarea în sistemul educațional. Elevul este viitorul student iar studentul este viitorul dascăl. „Văzând și făcând„ trebuie să devină principiile de acțiune în sistemul educațional.

 

            Schimbarea de paradigmă se va petrece mult mai repede printr-o astfel de abordare. Avantajul unei astfel de abordări este acela al schimbării treptate, dar radicale, atât în mic (la nivelul indivizilor) cât și în mare (la nivelul societății alcătuită, în ultimă instanță, din indivizi plămădiți în acest mod).

 

            Desigur, în societate – în general - și în sistemul educațional -  în mod particular – vor coexista, încă mult timp, cele două modele de dascăli, datorită neomogenității, în primul rând, de vârstă a personalului academic. Schimbarea mentalității celor ce activează, deja, în sistem, la ora actuală, reclamă dezvoltarea de sinergii între multiplele generații de dascăli implicate în procesul educațional.

 

            Împărtășirea continuă a ideilor novatoare, comunicarea deschisă – bazată pe dorința liber exprimată de transformare continuă a metodelor și mijloacelor utilizate de toți actorii implicați în învățământ – valorificarea rapidă a soluțiilor cu potențial ridicat pentru schimbarea de paradigmă propusă, în ceea ce-i privește pe dascăli, reprezintă tot atâtea căi prin care dascălul actual poate deveni, cu succes, dascălul viitorului apropiat, un dascăl pentru care studentul nu este doar un martor în procesul învățării ci un coparticipant valoros capabil să schimbe lumea și să se remodeleze, în primul rând, pe sine.

 

            În aceste condiții, a fi dascăl poate fi o vocație, dar prin dezvoltarea profesională a personalului academic, pe principii sinergetice, meseria de dascăl poate deveni un nou mod de existență în lumea viitorului. Roboții vor produce, iar oamenii vor crea și vor fi dascăli.

 

Conf.dr.ing. Ion Voncilă

Universitatea „Dunărea de Jos„ din Galați